Arderea lemnului. Clasificare II

Bun, dupa o lunga perioada de pauza mai revin cu un articol.

In urma cu ceva luni, discutam despre focare “performante” si focare clasice.

Ce este unul si ce este celalalta?

In cazul de fata voi vorbi de arderea superioara, fiind cea mai comuna.

Pai un focar clasic este un focar pe care il cunoastem toti, il intalnim in clasica soba de teracota, in centralele clasice, seminee, etc.

Un focar performant este in schimb un focar ce poate oferi conditiile unei arderi totale, sau asa zise “gazeificare” ori, dubla combustie. In acestea sunt arse atat materiile lemnoase cat si gazele volatile degajate de acestea.

La un focar performant intalnim cateva componente dedicate cum ar fi :

– Catalizatorii : elemente termorezistente ce se incalzesc la cateva sute de grade si se gasesc in calea gazelor. Odata ajunse aici, in combinatie cu o anumita cantitate de oxigen, gazele nearse se vor aprinde ducand la o ardere curata/eficienta.

– Rostul uscat : reprezinta o fanta la baza focarului prin care gazele grele (vapori de apa, azot, etc) pot iesi din focar, nefiind nevoie sa urce spre zona de ardere, scazand temperatura. Acesta se utilizeaza de obicei la focarele cu ardere prelungita (timp de ardere mai mare de 2 ore)

– Aer secundar/Admisie aer secundar : acesta este un volum de aer admis prin alt loc decat gratarul. In functie de tipul focarului, poate fi admis fie in partea superioara a acestuia, fie la nivelul geamului/usii, fie la un nivel intermediar intre baza si tavanul focarului.

Pentru ca o imagine face cat o mie de cuvine, atasez doua imagini cu aceste focare.

Image

Image