Exploatare Viadrus U22 D5

La multi ani!

Incep anul in forta si vin cu un post nou.

Profitand de zilele libere obtinute la trecerea in noul an, am putut sa petrec ceva timp liber si sa scriu un post nou. Pozele sunt facute de mai demult, dar nu am avut timp sa le incarc.

In primul rand despre ce este vorba.

Casa de 70 mp, termoizolata cu 5-8 cm EPS pardoseala, 10 cm peretii exteriori, 20 cm vata de sticla la tavan. Geamurile si usile sunt toate de termopan cu 5 camere si Low-E + Argon + Clar, cu un coeficient de transfer termic de ~1.4 w/mpK.

Necesarul termic calculat conform SR 1907 pentru o temperatura interioara de +25*C si una exterioara de -15*C este in jur de 5 kw.

Cazanul, are conform producatorului 25 kw, insa a suferit ceva modificari (aer primar redus, adaos aer secundar, ceva catalizatori, sicane intre fumuri).

In perioada de toamna si primavara cand temperatura exterioara este acceptabila, dar totusi este nevoie de incalzire, fac un foc pe zi cu circa 7 kg lemne. Temperatura in casa in variaza undeva intre 27 si 21*C in decurs de 24 ore (intre cele 2 focuri).

Odata ce temperatura se apropie de 0*C se fac 2 focuri pe zi, dar cantitatea de lemne depinde de temperatura exterioara (intre 5 si 10 kg lemne). Temperatura in casa, variaza intre 25 si 22*C in decurs de 12 ore (intre 2 focuri).

In perioada de -10*C si sub pentru mentinerea unui confort interior, se fac 3 focuri pe zi sau se lungesc cele 2 cu ceva combustibil in plus. Insa preferam sa facem 3 focuri, caci mai mult de 10 minute nu dureaza.

Acum, ceva imagini pentru clarificare.

Aprinderea focului o facem intodeauna de sus, din partea superioara a stivei. In imagini am folosit si lemne si brichete de paie.

La aprinderea focului in casa erau ~22*C, mai putin pe un hol (unde este si usa de la intrare) unde erau 20*C.

Aprinderea arata cam asa:

Primul rand de combustibil (se pot folosi si doar brichete paie, fara lemne sau doar lemne):

Imagine0894

Al doilea rand de combustibil :

Imagine0895

Al treilea rand de combustibil:

Imagine0896

“Piramida” de aprindere (va rog sa nu-mi reprosati ca PAL-ul nu este material ecologic, dar in momentul acela nu am avut aschii de lemn sparte pentru aprindere, acesta a fost la indemana):

Imagine0897

Aprinderea focului:

Imagine0898

Arderea la 2 minute de la aprindere:

Imagine0899

Arderea la 5 minute de la aprindere:

Imagine0906

Arderea la 45 minute de la aprindere (cam putin oxigen, dar incercam sa reduc temperatura pe cos):

Imagine0909

Arderea la o ora de la aprindere:

Imagine0910

Arderea la 3 ore de la aprindere (la 2 nu am avut timp sa trec) desi nu se cunoaste, din jar inca mai ieseau “firicele” de flacara:

Imagine0921

Arderea la 4 ore de la aprindere (cu si fara blitz):

Imagine0925 Imagine0926

La 5 ore de la aprindere nu am mai facut poza, caci era doar jar dar si multa cenusa (asa ramane de la brichetele de paie). Iar apa in centrala a scazut de la 60*C (atat a stat tot timpul arderii) spre 57, si a continuat sa scada asa pana la 40*C cand s-a oprit pompa de recirculare.

La 6 ore de la aprindere, inainte sa merg la dus, am mai trecut prin camera centralei si apa era aproape de 50*C (dar pompa oprita datorita histerezis-ului termostatului).

Iar in centrala inca mai exista ceva jar (cu si fara blit) :

Imagine0928 Imagine0929

Dupa ce am iesit de la dus, am mai trecut odata pe la centrala si apa era la 40*C, deci pompa mai pornise odata.

La acest moment, in casa, toata casa inclusiv holul respectiv erau 25*C. De acum si pana la urmatorul foc (inca 6 ore), in casa temperatura scade usor de la 25 la 22*C cand se face urmatorul foc.

Cateva momente interesante surprinse in timpul arderii:

Temperatura maxima in focar (in medie este undeva la 850-900*C):

Imagine0945

Temperatura racordului spre cos la momentul respectiv (in fluxul de gaze, in interiorul racordului estimez cu vreo 30-40*C mai mult) :

Imagine0946

Cam acestea au fost de spus pentru acum.

Inca odata, la multi ani si fie ca noul an sa va aduca sanatate si impliniri!

Arderea lemnului. Clasificare II

Bun, dupa o lunga perioada de pauza mai revin cu un articol.

In urma cu ceva luni, discutam despre focare “performante” si focare clasice.

Ce este unul si ce este celalalta?

In cazul de fata voi vorbi de arderea superioara, fiind cea mai comuna.

Pai un focar clasic este un focar pe care il cunoastem toti, il intalnim in clasica soba de teracota, in centralele clasice, seminee, etc.

Un focar performant este in schimb un focar ce poate oferi conditiile unei arderi totale, sau asa zise “gazeificare” ori, dubla combustie. In acestea sunt arse atat materiile lemnoase cat si gazele volatile degajate de acestea.

La un focar performant intalnim cateva componente dedicate cum ar fi :

– Catalizatorii : elemente termorezistente ce se incalzesc la cateva sute de grade si se gasesc in calea gazelor. Odata ajunse aici, in combinatie cu o anumita cantitate de oxigen, gazele nearse se vor aprinde ducand la o ardere curata/eficienta.

– Rostul uscat : reprezinta o fanta la baza focarului prin care gazele grele (vapori de apa, azot, etc) pot iesi din focar, nefiind nevoie sa urce spre zona de ardere, scazand temperatura. Acesta se utilizeaza de obicei la focarele cu ardere prelungita (timp de ardere mai mare de 2 ore)

– Aer secundar/Admisie aer secundar : acesta este un volum de aer admis prin alt loc decat gratarul. In functie de tipul focarului, poate fi admis fie in partea superioara a acestuia, fie la nivelul geamului/usii, fie la un nivel intermediar intre baza si tavanul focarului.

Pentru ca o imagine face cat o mie de cuvine, atasez doua imagini cu aceste focare.

Image

Image

Centrale cu combustibil solid Clasic vs. Gazeificare

Nu odata am auzit discutii despre centralele ce functioneaza cu combustibili solizi si nu odata am fost intrebat care este mai buna.

Voi vorbi acum despre fiecare in parte si avantajele/dezavantajele lor.

 

Centrala Clasica

Centrala pe combustibili solizi clasica aduce mai mult cu o soba cu serpentina, cum se practica in trecut, si cum inca se mai practica. Constructia lor este destul de rudimentara, facandu-le in acelasi timp si mai slabe dar si mai usor de intretinut/folosit.

Mai exact, avem un paralelipiped dreptunghic ce este incojurat pe exterior de agent termic, iar in interiorul sau arde focul, incalzind peretii si agentul termic.

Principalul dezavantaj al acestei centrale este faptul ca nu pot fi atinse temperaturi ridicate in camera de ardere, fiind inconjurata de o sursa “rece”. Iar odata cu scaderea temperaturii, scade si calitatea arderii, ducand la un consum mai ridicat de combustibil.

Desi producatorii dau un randament de pana la 75% pentru aceste agregate, randamentul lor real rar depaseste 70% la o utilizare corecta.

In cazul in care focul arde mocnit, randamentul lor scade si pana la 50%.

Dar, acestea au si un avantaj major, si anume nu au dispozitive electrice sau electronice, deci nu sunt dependente de energie electrica. Un astfel de agregat legat la o instalatie in termosifon/circulatie gravitationala, poate asigura caldura in orice situatie.

Cum ar trebui exploatate?

Exista destul de multe persoane ce nu sunt multumite de consum. Ce-i drept, aceasta, daca nu este utilizata corespunzator, are un randament scazut si un consum ridicat.

1. Instalatia

Orice cazan cu combustibil solid, pentru randament maxim are nevoie de un puffer/vas acumulare. Avand un astfel de vas, centrala va avea o ardere intensiva, in care se vor atinge temperaturi ridicate, deci randament marit.

Din considerente financiare, dar si din pura nestiinta, multi nu aleg sa instaleze un astfel de accesoriu. In lipsa acestuia, a modulatie de putere “slaba” dar si a supradimensionarii in cele mai multe cazuri, focul va arde mocnit, cu temperaturi scazute, in urma caruia vom avea un randment scazut dar si depuneri pe peretii centralei.

2. Combustibilul

Exista numeroase persoane care afirma sus si tare ca in centrala clasica se poate arde si lemne ude/verzi. Da, dar se poate, si in cea cu gazeificare, doar ca randamentul ambelor scade drastic. Cand ardem lemne cu umiditate ridicata, o mare parte din energia produsa, este consumata pentru a transforma apa din ele in vapori, energie ce se pierde pe cos odata cu vaporii.

Astfel, pentru un randament bun, indiferent ca este centrala/soba/semineu, avem nevoie de combustibil uscat.

3. Utilizarea

Aici, un dezavantaj il reprezinta si mentalitatea ce s-a stabilit in Romania. Toti folosesc centralele ca si sobele. Lucru gresit in ambele cazuri (si la sobe si la centrale).

In primul rand, pentru o ardere corecta, flacara are nevoie de un anumit spatiu pentru a se “dezvolta”.

Multi aleg sa umple focarul cu lemne si apoi sa puna 2-3 hartii la baza acestuia pentru al aprinde. In acest caz, o cantitate ridicata de lemne va incepe sa degaje gaze volatile, dar temperatura fiind scazuta, si cantitatea de aer insuficienta, nu se vor aprinde, iar daca o vor face, flacara se va “lovi” de stiva de lemne si multe gaze/fum va pleca spre cos nears/e.

Daca in schimb am incerca sa aprindem focul de sus in jos, altfel ar sta situatia. Lemnele  vor incepe sa degaje gaze treptat datorita radiatiei produse de foc, cantitatea de aer va fi suficienta, dar si preincalzita pentru ca va trece prin carbunii de jaratic, iar flacara, se va putea destinde arzand o mare parte din aceste gaze volatile.

In plus, arderea avand loc treptat iar cantitate de fum fiind mica, se poate regla/inchide clapeta de gaze arse, fortand fumul sa degaje cat mai multa caldura schimbatorului de caldura.

Aici aveti un videoclip despre arderea superioara (a mai fost postat aici pe forum)

http://www.youtube.com/watch?v=nJenxq3OTEo

Avantajul este ca o astfel de ardere are o durata si de 3 ori mai mare decat atunci cand aprindem focul din partea inferioara cu aceeasi cantitate de lemne, iar energia obtinuta este considerabil mai mare.

In plus, nu mai este nevoie sa deschidem usa de alimentare de multe ori, riscand sa iasa fum in incapere.

Eu spre exemplu, aprind focul in felul acesta. De la aranjarea lemnelor pana se aprinde focul dureaza 10 minute maxim. Insa la sfarsitul acestor 10 minute, inchid clapeta de fum pana la un semn facut de mine, si plec unde am treaba, nemai fiind nevoie sa revin mereu la centrala pentru a alimenta.

Dezavantajul acestei arderi este acela ca nu prea functioneaza cu lemne ude si ca are o durata de ardere fixa, nefiind indicat sa adaugam lemne peste, ci sa reluam procedeul de la capat. Desi, daca instalatia ar fi dotata cu puffer corespunzator, nu ar mai fi nevoie sa reluam procedeul decat dupa 6-8-12 sau chiar 24 ore in functie de situatie.

3.1 Utilizatea II

Plecand tot de la felul in care este utilizat cazanul dar si calitatea arderii ajungem si la acest subpunct. Data fiind arderea destul de slaba calitativ dar si faptul ca schimbatorul si focarul sunt “corp-comun” este inevitabil sa nu avem depuneri de gudron pe peretii acesteia. Gudron si depuneri ce impiedica transferul termic. De aceea este bine sa curatam regulat centrala, pentru ca o parte cat mai mare din energia rezultata in urma arderii sa fie “captata” de schimbator.

 

Centrala cu gazeificare

In primul rand ce este gazeificarea?

Gazeificarea reprezinta procesul prin care lemnele degaja gaze volatile cand sunt incalzite la temperaturi de peste 100-110*C.

Deci nimic nou fata de arderea din orice alt tip de centrala/agregate. Insa, in cazul acestei centrale, aceste gaze sunt trase de ventilator prin stratul de jar unde sunt incalzite pana la 500-700*C, apoi se amesteca cu jeturi de aer preincalzit tot la temperaturi inalte, avand loc aprinderea/arderea lor, temperatura finala ajungand si pana la 1200*C (fata de 500-600*C cat intalnim in centralele clasice).

Data fiind temperatura ridicata, arderea este foarte calitativa, arzand toate gazele imflamabile (hidrogen, monoxid carbon, metan, diversi acizi, diverse hidrocarburi) rezultand o cantitate mai mare de energie, si emisii reduse. Cam acesta ar fi avantajul acestui tip de centrala.

Insa, are si ea dezavantajele sale.

Primul si cel mai important mi se pare dependenta energetica. Mai exact, aceste centrale necesita un tiraj ridicat al cosului. Cum acesta se obtine destul de greu, majoritatea acestor centrale sunt dotate cu ventilatoare care faciliteaza tirajul, dar si cu o electronica complexa. Astfel, in cazul unei pene de curent, avem nevoie neaparat de o sura de curent continuua (UPS), si nu orice fel, ci una cu unda sinusoidala pura (uzual se foloseste doar “sursa cu sinus pur”).

Un alt dezavantaj este ca lucrand la temperaturi ridicate, apar uzuri mai mari. Iar la centralele cu exhaustor (ventilator ce trage fumul din centrala), trebuie folosit un combustibil corespunzator, caci altfel poate creste temperatura fumului, putand provoca defectarea ventilatorului.

Deasemenea mai exista si dezavantajul pieselor. Mai exact vorbim, avand mai multe componente, exista mai multe surse de defectare, cum ar fi gratare si duze ceramice, ventilator,  diverse electronice, etc.

Insa, un lucru cel mai important este calitatea lemnului. De aici a si plecat “mitul” cu gazeificare si lemne foarte uscate.

Multi afirma ca aceste centrale functioneaza doar cu lemne uscate, cat mai uscate. Total gresit, ele functioneaza cu orice fel de lemne, doar ca lemnele avand umiditate mai ridicata, in camera de ardere temperaturile vor fi mai scazute si astfel  nu vor mai arde toate gazele mentionate mai sus, sau cel putin nu vor mai arde in aceeasi cantitate sau la aceeasi calitate.

In plus, exista si aici situatii in care nu exista puffer desi este nevoie, iar electronica opreste ventilatorul, astfel focul arzand mocnit, scazand randamentul.

 

Acum, ce trebuie sa retinem?

1. Daca sunt exploatate corect, ambele cazane sunt bune, ambele au randamente apropiate, insa avantaj are cel cu gazeificare, putand avea un consum mai mic cu pana la 20% in aceleasi conditii.

2. Putem intalni situatii in care cazanele cu gazeificare au randament mai ridicat decat cele clasice, dar si invers. Important este si modul de exploatare dar si instalatia in care sunt montate.

3. Avem nevoie de combustibil uscat indiferent de tipul sursei folosite.

4. Ca sa intelegeti mai bine de ce este nevoie sa aprindem focul din partea superioara in cazanele clasice, observati o poza cu o centrala cu gazeificare si ardere inversa. Apoi intoarceti poza la 180 grade. Unde se gasesc lemnele si unde se afla flacara?

Aprinderea focului in centralele clasice din partea inferioara, ar fi echivalentul la aprinderea focului in centrala cu ardere inversa din partea de sus a stivei, astfel flacara fiind fortata sa treaca prin stiva de lemne.

 

Sarbatori Fericite va urez si un An Nou cat mai bun!

Viadrus U22 Modificat (sau cum ar trebui sa fie “minimul” de randament)

Cateodata stau si ma intreb, oare ce ii costa in plus pe producatori (toti producatorii, nu doar cel mentionat si nu doar de centrale, ci si de sobe metalice, seminee, etc) ca sa aplice 2 tevi pentru a furniza o anumita cantitate de aer secundar preincalzit care sa ajute la ardere.
Poate suna ca o “mestereala a la Dorel” si poate suna banal, dar rezultatele sunt …

Toti posesorii de centrale, va rog iesiti afara cand arde focul si observati fumul ce iese pe cos. Tot acel fum inseamna energie pierduta in aer, energie platita si pierduta degeaba.
Sa nu mai vorbim si de temperatura acelui fum …

Seminee si Sobe Metalice

Dupa o lunga perioada de absenta, revin cu un articol pentru utilizatorii de sobe metalice si seminee. Din pagina in pagina, am ajuns pe Youtube la un “documentar” legat de utilizarea sobelor metalice. Desi initial nu am fost interesat, am decis sa-l vizionez. Acum imi pare bine de alegerea facuta.

Exceptand regia, sfaturile oferite acolo sunt oarecum bune si pertinente. Chiar daca sobele metalice de la noi nu au aceeasi constructie, unele lucruri spuse in filmare se aplica.

Va urez vizionare placuta si o zi cat mai buna.

Soba si evolutia sa

Cum va promiteam acum ceva timp, voi reveni cu un articol legat de sobe. Ca sa nu existe confuzii, vorbim aici doar de sobele in care ardem lemne. Se poate arde deasemenea si carbuni, insa am specificat anterior ca nu sunt de acord cu folosirea acestora in uzul casnic.

Dupa parerile specialistilor, focul a fost utilizat de om de circa un milion de ani.

Arderea lemnelor in are liber nu depaseste o temperatura de ~240*C, si ca urmare, aceste focuri emana si o cantitate mare de fum.

Semineele

In Evul Mediu, oamenii faceau focul in centrul marilor sali, al caror acoperis era deschis pentru a impiedica fumul sa ramana in incapere. Ulterior, locatia acestor “focare” a fost mutat in apropierea peretilor si erau prevazute cu hote de fum, pentru ca avea loc o mai buna evacuare a fumului.

In secolul XI – XII, in nordul Europei au fost inventate cosurile de fum, elemente care evacuau fumul mult mai bine decat hotele, si deasemenea permiteau instalarea semineelor in mai multe camere.

Insa cele mai benefice modificari ale acestuia au aparut in secolul XVIII, cand acestuia i s-a adaugat un sistem convectiv si focarul a fost ridicat pentru a avea un tiraj mai bun. Dar chiar si asa, randamentul acestora nu depasea 15%.

Sobele

Scrierile istorice spun ca prima soba a fost construita prin anii 1400 si era facuta in totalitate din caramizi si placi ceramice.

Mai multe scrieri spun ca o imbunatatire a sobei a avut loc in anul 1735 cand clasicelor sobe, pe atunci facute din metal, li s-au adaugat in focar, pereti din caramida, care a ajutat la cresterea temperaturii si la o ardere mai buna.

De atunci, acestea se afla intr-un continuu progres, in lume existand institutii care se ocupa special de aceasta latura.

Focarele

Acestea sunt de mai multe feluri. Un criteriu de clasificare ar fi performante si neperformante.

1. Cele neperformante, sunt cele in care temperatura de ardere nu depaseste 600*C, arderile sunt incomplete, aerul este oferit doar prin gratarul cenusarului, etc.

2. Cele performante, sunt focare in care temperaturile ajung si la 1200-1400*C. Aici arderile sunt complete (mai exact are loc oxidarea completa a CO, trecand in CO2 dar si arderea gazelor degajate de lemn). Aerul necesar arderii este oferit atat prin gratarul cenusarului, cat si prin canale paralele cu peretii focarului (unde aerul este preincalzit pana la cateva sute de grade) si orificii aflate in partea superioara a focarului.

Deasemenea, in apropierea acestor orificii exista asa numitii “catalizatori”, adica niste elemente a caror temperatura ridicata ajuta la aprinderea gazelor degajate de lemne si a monoxidului de carbon.

La acest tip de focar mai intalnim si “rostul uscat”, mai exact este o degajare in peretele focarului, prin care gazele “grele” (azot, vapori de apa, etc) ies din focar si astfel putand obtine in partea superioara temperaturi ridicate.

Un alt criteriu este tipul de ardere din aceste focare:

1. Arderea superioara (am mai prezentat-o pe aici), presupune arajarea lemnelor de la mari (in partea de jos) la mici (in partea de sus), si aprinderea acestuia in partea superioara. Trebuie avut grija insa, sa aranjam lemnele in asa fel incat sa nu permita carbunilor de jaratec sa cada la baza stivei, pornind focul si de aici.

2. Arderea inferioara sau arderea clasica, pe care, banuiesc ca toti o stim. Presupune formarea unei stive de lemne si aprinderea din partea de jos a acestora. Arderea insa nu are loc spre varful stivei, ci intr-un canal separat de buncarul in care stau lemnele. Astfel, pe masura ce lemnele ard, inaltimea stivei se micsoreaza.

3. Arderea inversa, sau ceea ce este comercializat ca “gazeificare”. Presupune arderea anormala a focului, cu varful flacarei spre jos. Aceasta are avantajul temperaturilor ridicate care se pot obtine, si este insotita si de arderea secundara (a gazelor de lemn si a monoxidului de carbon). Dezavantajul este ca fie avem nevoie de un ventilator care sa asigure tirajul, fie de un cos inalt.

Tipuri de sisteme convective

1. Primul si clasicul sistem convectiv este cel “orb”. Mai exact, aceste este reprezentat dintr-un dreptungi, ce are in partea superioara racordat cosul de fum.

Dezavantajul acestuia este ca o mare parte din caldura, iese pe cos, datorita transferului termic de mica durata.

2. Dupa acesta si cu randament mai mare, au aparut canele de fum (verticale sau orizontale),  denumite popular “fumuri” sau “fumare”. Ca si descriere, in interiorul dreptunghiului, exista un labirint pe care gazele arse trebuie sa il strabata inainte sa mearga la cos.

Dezavantajul acestui sistem este faptul ca exista multe obstacole in calea fumului si astfel tirajul general scade, pentru a compensa aceste pierderi, avem nevoie de un cos cu inaltime mare. In plus, datorita constructiei, o mare parte din caldura este degajata la nivelul tavanului, pe cand la nivelul pardoselii, temperatura este mult mai scazuta.

3. Sistemul “Contraflow”. Si acesta, reprezinta deasemenea tot niste canale. Diferenta constand in faptul ca acest sistem convectiv, forteaza gazele arse sa coboare sub nivelul focarului, pentru a asigura o incalzire uniforma a sobei si a camerei.

Dezavantajul acestui sistem este ca pornirea acestor sobe este mult mai greoaie si trebuie sa prevedem o “cale directa”, prin care, la inceputul focului, gazele arse sa mearga direct la cos pentru “amorsare”. In plus, datorita miscarii anormale pe care trebuie sa o faca, trebuie deasemenea sa avem un cos inalt pentru a asigura un tiraj bun.

Cand spun anormale, ma refer la faptul ca intotdeauna gazele calde tind sa urce, iar cele reci sa coboare. In acest sistem, gazele calde sunt fortate sa coboare  pana sub focar, si acest lucru este impotriva miscarii lor naturale.

4. Sistemul “clopot”. Sistemul clopot este cel mai usor de construit si cel mai eficient. Mai exact, acesta este sistemul “orb”, doar ca are cosul de fum legat tot in partea inferioara. Astfel, datorita fizicii, gazele se vor stratifica. Cele calde vor urca in partea superioara si vor ramane “captive” pana se vor raci, iar cele reci, vor ramane in partea inferioara si vor merge la cos.

Dezavantajul acestui sistem este ca pierderile hidraulice sunt mici, si daca sistemul nu este calculat corect, riscam sa arunca multa caldura pe cos. Pentru a evita acest lucru, putem opta pentru montarea unui suber pe orificiul de iesire, astfel regland tirajul in functie de necesitati.

Materialele de constructie

1. Metalul, este unul din cele mai utilizate materiale folosite in ziua de azi pentru constructia sobelor. Acesta este de obicei “captusit” cu caramida refractara (samota) si ceramica, care asigura atat o ardere mai buna, dar si inmagazinarea caldurii pentru a fi redata dupa ce focul se stinge. Avantajul este oferit de rapiditatea de constructie. Dezavantajul este randamentul scazut pe care il are, si temperatura mare pe care o atinge suprafata exterioara.

2. Teracota, materialul cel mai comun din care sunt facute sobele in Romania.  Avantajul este oferit de aspectul pe care il are. Dezavantaj, temperatura mare la suprafata acesteia, dificultatea de constructie, randament scazut (si aici vorbesc stric de sobele din Romania, caci cele facute tarile mai reci, nu mai au unele din aceste dezavantaje).

3. Caramida. Care, usor, usor, cu ajutorul domnului inginer Andrei Lesan (Lisapet – www.pompe-de-caldura-constanta.ro ) , si a domnului Csomor Cs.Árpád (Csomi – www.soberustice.webgarden.ro ), au inceput sa prinda avant si in Romania. Avantajul major al acestor sobe este cantitatea uriasa pe care o inmagazineaza, durata mare in care ofera temperatura constanta, focarele performante cu care sunt construite uzual.Un dezavantaj este greutatea mare pe care  acestea o au, si fundatia solida de care au nevoie.

Pentru mai multe detalii despre aceste sobe, proiecte, si constructii, va invit sa vizitati www.saconstruim.ro , site care are ca principal obiectiv dezvoltarea sistemelor de incalzire, si in principal a sobelor de zidarie.

Cam aceasta ar fi in mare evolutia sobelor, sper sa nu fi omis ceva important.

O seara buna va doresc.